supranumì - explicat in DEX

supranumi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRANUMÍ, supranumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. – Supra- + numi (după fr. surnommer).

supranumi (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRANUMÍ vb. IV. tr. A da cuiva un supranume. [P.i. -mesc. / < supra- + numi, după fr. surnommer].

supranumi (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRANUMÍ vb. tr. a da cuiva un supranume. (după fr. surnommer)

supranumi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supranumí (a ~) (su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. supranumésc, imperf. 3 sg. supranumeá; conj. prez. 3 să supranumeáscă

supranumi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRANUMÍ, supranumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. — Supra¹- + numi (după fr. surnommer).

supranumì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
supranumì v. a da un supranume.