supranatural - explicat in DEX

supranatural (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRANATURÁL, -Ă, supranaturali, -e, adj. Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simțuri; care este atribuit unor forțe miraculoase; miraculos, fantastic. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. ♦ Fără seamăn, extraordinar, excepțional. – Supra- + natural (după fr. surnaturel).

supranatural (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRANATURÁL, -Ă adj. (Despre fenomene, ființe etc.; în concepțiile mistice) Care se pretinde că ar fi mai presus de forțele și de legile naturii și împotriva lor; care nu s-ar putea explica în mod obișnuit, în mod natural; miraculos, fantastic. ♦ Extraordinar, excepțional. // s.n. Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. [< supra- + natural, după fr. surnaturel].

supranatural (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRANATURÁL, -Ă I. adj. (despre fenomene, ființe etc.) care pare mai presus de forțele și de legile naturii și împotriva lor; care nu s-ar putea explica în mod obișnuit, natural; extraordinar. ◊ (rel.) divin, miraculos, fantastic. II. s. n. ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. (după fr. surnaturel)

supranatural (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supranaturál (su-pra-) adj. m., pl. supranaturáli; f. supranaturálă, pl. supranaturále

supranatural (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
supranatural a. 1. care e mai presus de puterile naturei; 2. ce nu se poate cunoaște prin rațiune, ci prin credință; adevăr supranatural; 3. fig. extraordinar: geniu supranatural. ║ n. ceea ce este supranatural.

supranatural (Dicționaru limbii românești, 1939)
*supranaturál, -ă adj. (după fr. surnaturel). Maĭ pe sus de fire, peste puterea naturiĭ: putere supranaturală. Care nu se poate afla pin rațiune, ci pin credință: adevărurĭ supranaturale. Fig. Extraordinar: geniŭ supranatural. S. n. Lucru supranatural. Adv. În mod supranatural.

supranatural (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRANATURÁL, -Ă, supranaturali, -e, adj. Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simțuri; care este atribuit unor forțe miraculoase; miraculos, fantastic. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. ♦ Fără seamăn, extraordinar, excepțional. — Supra¹- + natural (după fr. surnaturel).