supralicitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. –
Supra- + licitație (după
fr. surenchère).