supralicitație - explicat in DEX

supralicitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. – Supra- + licitație (după fr. surenchère).

supralicitație (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRALICITÁȚIE s.f. Supralicitare; licitație care are loc în urma altei licitații pentru același obiect. ♦ (Fig.) Promisiune care întrece altă promisiune făcută de altcineva. [Gen. -iei. / < supra- + licitație, după fr. surenchère].

supralicitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRALICITÁȚIE s. f. 1. supralicitare. 2. (fig.) promisiunea care întrece altă promisiune făcută de altcineva. (< supra¹- + licitație)

supralicitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supralicitáție (su-pra-, -ți-e) s. f., art. supralicitáția, g.-d. art. supralicitáției; pl. supralicitáții, art. supralicitáțiile (-ți-i-)

supralicitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege în cazul urmăririi silite imobiliare, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. — Supra¹- + licitație (după fr. surenchère).