supralicitator - explicat in DEX

supralicitator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRALICITATÓR, -OÁRE, supralicitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care supralicitează. – Supralicita + suf. -tor.

supralicitator (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRALICITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care supralicitează. [< supralicita + -tor].

supralicitator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRALICITATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care supralicitează. (< supralicita + -tor)

supralicitator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supralicitatór (su-pra-) s. m., pl. supralicitatóri

supralicitator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRALICITATÓR, -OÁRE, supralicitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care supralicitează. — Supralicita + suf. -tor.