suplimentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPLIMENTÁRE, suplimentări, s. f. Acțiunea de
a suplimenta. –
V. suplimenta.suplimentare (Dicționar de neologisme, 1986)SUPLIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a suplimenta și rezultatul ei. [<
suplimenta].
suplimentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suplimentáre (su-pli-) s. f.,
g.-d. art. suplimentắrii; pl. suplimentắrisuplimentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPLIMENTÁRE, suplimentări, s. f. Acțiunea de
a suplimenta. —
V. suplimenta.