suplimenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPLIMENTÁ, suplimentez, vb. I.
Tranz. A adăuga la cantitatea inițială o cantitate suplimentară. – Din
supliment.suplimenta (Dicționar de neologisme, 1986)SUPLIMENTÁ vb. I. tr. A face, a da un supliment; a completa, a adăuga, a împlini. [< fr.
supplémenter].
suplimenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPLIMENTÁ vb. tr. a completa, a adăuga, a împlini. (< fr.
supllémenter)
suplimenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suplimentá (a ~) (su-pli-) vb.,
ind. prez. 3
suplimenteázăsuplimenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPLIMENTÁ, suplimentez, vb. I.
Tranz. A adăuga la cantitatea inițială o cantitate suplimentară. — Din
supliment.