suplicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPLICÁȚIE, suplicații, s. f. (
Livr.) Rugăminte umilă. – Din
fr. supplication, lat. supplicatio.suplicație (Dicționar de neologisme, 1986)SUPLICÁȚIE s.f. (
Liv.) Rugăminte umilă; rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. [Gen.
-iei. / < lat.
supplicatio, fr.
supplication].
suplicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPLICÁȚIE s. f. 1. rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. 2. observație adresată după Restaurație parlamentul francez regelui. 3. rugăminte umilă, implorare fierbite. (< fr.
supplication, lat.
supplicatio)
suplicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPLICÁȚIE, suplicații, s. f. (
Livr.) Rugăminte umilă. — Din
fr. supplication, lat. suplicatio.