superfin - explicat in DEX

superfin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPERFÍN, -Ă, superfini, -e, adj. De cea mai bună calitate, foarte fin; superior. – Super- + fin. Cf. fr. superfin.

superfin (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPERFÍN, -Ă adj. Foarte fin, de cea mai bună calitate; suprafin, extrafin. [Cf. fr. superfin].

superfin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPERFÍN, -Ă adj. foarte fin, de cea mai bună calitate; extrafin. (< fr. superfin)

superfin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
superfín adj. m., pl. superfíni; f. superfínă, pl. superfíne

superfin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
superfin a. fin într’un grad superior: hârtie superfină.

superfin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*superfín, -ă adj. (super- și fin; fr. superfin și surfin). Com. Extrafin, foarte fin: rom superfin.

superfin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPERFÍN, -Ă, superfini, -e, adj. De cea mai bună calitate, foarte fin; superior. — Super¹- + fin. Cf. fr. superfin.