superficie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPERFÍCIE s. f. (În sintagma)
Drept de superficie = drept de proprietate asupra clădirii construite sau plantației aflate pe terenul altei persoane și drept de folosință asupra acelui teren. – Din
fr. superficie.superficie (Dicționar de neologisme, 1986)SUPERFÍCIE s.f. (
Rar) Suprafață; arie. ◊ (
Jur.)
Drept de superficie = drept de proprietate care se mărginește numai la suprafața solului și la ceea ce este deasupra lui. [Gen.
-iei. / < fr.
superficie, lat.
superficies].
superficie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPERFÍCIE s. f. 1. suprafață; arie. ♦ (jur.) drept de ~ = drept de proprietate care se mărginește numai la suprafața solului și la ceea ce este deasupra lui. 2. (fig.) aparență. (< fr., it.
superficie, lat.
superficies)
superficie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)superfície (rar)
(-ci-e) s. f.,
art. superfícia (-ci-a), g.-d. superfícii, art. superfícieisuperficie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPERFÍCIE s. f. (în sintagma)
Drept de superficie = drept de proprietate asupra clădirii construite sau plantației aflate pe terenul altei persoane și drept de folosință asupra acelui teren. — Din
fr. superficie.