superfinisare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPERFINISÁRE, superfinisări, s. f. Acțiunea de
a superfinisa și rezultatul ei. –
V. superfinisa.superfinisare (Dicționar de neologisme, 1986)SUPERFINISÁRE s.f. Acțiunea de a superfinisa și rezultatul ei; superfiniție. [<
superfinisa].
superfinisare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPERFINISÁRE, superfinisări, s. f. Acțiunea de
a superfinisa și rezultatul ei. —
V. superfinisa.