superficialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPERFICIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este superficial;
Fig. lipsă de adâncime, de profunzime; ușurătate. ♦ (
Concr.) Lucru superficial. [
Pr.:
-ci-a-] – Din
fr. superficialité.superficialitate (Dicționar de neologisme, 1986)SUPERFICIALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este superficial; lipsă de adâncime, de profunzime. ♦ (
Concr.) Lucru superficial. [Pron.
-ci-a-. / cf. fr.
superficialité].
superficialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPERFICIALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este superficial; lipsă de profunzime. ◊ lucru superficial. (< fr.
superficialité)
superficialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)superficialitáte (-ci-a-) s. f.,
g.-d. art. superficialitắțiisuperficialitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)superficialitate f. caracter superficial.
superficialitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*superficialitáte f. (d.
superficial; fr. -
ité). Efectu de a fi superficial, lucru superficial.
superficialitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPERFICIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este superficial;
fig. lipsă de adâncime, de profunzime; ușurătate. ♦ (
Concr.) Lucru superficial. [
Pr.: -
ci-a-] — Din
fr. superficialité.