superficial - explicat in DEX

superficial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPERFICIÁL, -Ă, superficiali, -e, adj. Care apare, se produce, rămâne la suprafața unui obiect, a unei ființe; fig. care apare, se produce, rămâne la suprafață, fără să atingă miezul, esența lucrurilor. ♦ Fig. (Despre oameni) Care tratează problemele fără să le adâncească, care trece ușor peste lucruri; lipsit de adâncime. ♦ Fig. (Adverbial) Fără a aprofunda; pe deasupra. [Pr.: -ci-al] – Din fr. superficiel.

superficial (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPERFICIÁL, -Ă adj. (adesea adv.) Care există numai la suprafață, fără să pătrundă în adâncime; de la suprafață. ♦ (Fig.) Care privește și tratează lucrurile cu ușurință, ușuratic; lipsit de adâncime; neesențial. [Pron. -ci-al. / cf. fr. superficiel, lat. superficialis].

superficial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPERFICIÁL, -Ă adj. (și adv.) care există numai la suprafață, fără să pătrundă în adâncime; de la suprafață. ◊ (fig.) care privește și tratează lucrurile cu ușurință, ușuratic; lipsit de adâncime; neesențial. (< fr. superficiel, lat. superficialis)

superficial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
superficiál (-ci-al) adj. m., pl. superficiáli; f. superficiálă, pl. superficiále

superficial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
superficial a. 1. care e numai la suprafață: pături superficiale ale pielii; 2. fig. care s’oprește la exterior, ce nu aprofundează: spirit superficial.

superficial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*superficiál, -ă adj. (lat. super-ficialis, d. super-ficies, suprafață, derivat și el d. facies, față). Al suprafețeĭ, care e numaĭ la suprafață: rană superficială. Fig. Care nu adîncește, ușurel, neserios: om, spirit, studiu superficial. Adv. În mod superficial.

superficial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPERFICIÁL, -Ă, superficiali, -e, adj. Care apare, se produce, rămâne la suprafața unui obiect, a unei ființe fig. care apare, se produce, rămâne la suprafață, fără să atingă miezul, esența lucrurilor. ♦ Fig. (Despre oameni) Care tratează problemele fără să le adâncească, care trece ușor peste lucruri; lipsit de adâncime. ♦ Fig. (Adverbial) Fără a aprofunda; pe deasupra. [Pr.: -ci-al] — Din fr. superficiel.