sulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÚLĂ, sule, s. f. 1. Unealtă (folosită de cizmari și de cojocari) formată dintr-un ac lung și gros de oțel, drept sau curb, fixat într-un mâner, cu care se găurește pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau ața prin ele.
2. (
Reg.) Pește mic cu corpul foarte subțire și alungit
(Syngnatus nigrolineatus). –
Lat. subula.