sujet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUJÉT, sujeturi, s. n. (
Înv.) Temă (literară), subiect. ♦ Prilej, motiv. – Din
fr. sujet.sujet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sujét (
înv.)
s. n.,
pl. sujéturi sujet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sujet n. subiect:
nu vezi nimic alta decât sujet de râs NEGR. (= fr.
sujet).
sujet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUJÉT, sujeturi, s. n. (
înv.) Temă (literară), subiect. ♦ Prilej, motiv. — Din
fr. sujet.