sufletist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFLETÍST, -Ă, sufletiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) plină de generozitate și de solicitudine. –
Suflet +
suf. -ist.sufletist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*sufletíst (
fam.)
adj. m.,
pl. sufletíști; f. sufletístă, pl. sufletístesufletist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFLETÍST, -Ă, sufletiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) plină de generozitate și de solicitudine. —
Suflet +
suf. -
ist.