sufixare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFIXÁRE, sufixări, s. f. Acțiunea de
a sufixa și rezultatul ei; sufixație. –
V. sufixa.sufixare (Dicționar de neologisme, 1986)SUFIXÁRE s.f. Acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; sufixație. [<
sufixa].
sufixare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sufixáre s. f.,
g.-d. art. sufixắrii; pl. sufixắrisufixare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFIXÁRE, sufixări, s. f. Acțiunea de
a sufixa și rezultatul ei; sufixație. —
V. sufixa.