sucursală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCURSÁLĂ, sucursale, s. f. Întreprindere comercială sau bancară dependentă de alta de același fel. – Din
fr. succursale.sucursală (Dicționar de neologisme, 1986)SUCURSÁLĂ s.f. Întreprindere comercială, bancară etc. subordonată unei alte întreprinderi similare; filială. [< fr.
succursale, cf. lat.
succursus – ajutor].
sucursală (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUCURSÁLĂ s. f. întreprindere comercială, bancară etc. subordonată unei alte întreprinderi similare. (< fr.
succursale)
sucursală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sucursálă s. f.,
g.-d. art. sucursálei; pl. sucursálesucursală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sucursală f. stabiliment ce depinde de altul identic.
sucursală (Dicționaru limbii românești, 1939)*sucursálă f., pl.
e (fr.
succursale, adj. f. devenit subst., d. lat.
suc-cúrrere, -cursunĭ, a ajuta). Stabiliment maĭ mic care depinde de altu maĭ mare și care ajută activitatea celuĭ mare:
sucursala uneĭ băncĭ. – Și
filială.sucursală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCURSÁLĂ, sucursale, s. f. Întreprindere comercială sau bancară dependentă de alta de același fel, fără personalitate juridică. — Din
fr. succursale.