sucusiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCUSIÚNE, s. f. (
Med.) Metodă de punere în evidență a unei cantități de lichid liber amestecat cu un gaz dintr-un organ cavitar prin clătinarea bolnavului. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. succusion.sucusiune (Dicționar de neologisme, 1986)SUCUSIÚNE s.f. (
Med.) Metodă de punere în evidență a lichidului amestecat cu un gaz dintr-un organ cavitar prin clătinarea bolnavului. [Pron.
-si-u-. / < fr.
succussion, cf. lat.
succussio].
sucusiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUCUSIÚNE s. f. metodă de punere în evidență a lichidului amestecat cu un gaz dintr-un organ cavitar prin clătirea bolnavului. (< fr.
succussion, lat.
succussio)
sucusiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCUSIÚNE s. f. (
Med.) Metodă de punere în evidență a unei cantități de lichid liber amestecat cu un gaz dintr-un organ cavitar prin clătinarea bolnavului. [
Pr.: -
si-u-] — Din
fr. succusion.