succesiune - explicat in DEX

succesiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUCCESIÚNE, succesiuni, s. f. 1. Mod în care se succedă (1) ființe, obiecte etc.; (concr.) șir de persoane, de lucruri, de fapte care se succedă într-o anumită ordine; serie, rând, înșiruire. 2. Faptul de a prelua funcția sau bunurile cuiva prin moștenire; (concr.) funcție sau bun moștenit de cineva; moștenire. ◊ Expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea unei moșteniri. [Pr.: -si-u-] – Din fr. succession.

succesiune (Dicționar de neologisme, 1986)
SUCCESIÚNE s.f. 1. Înșiruire, șir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. Moștenire. ♦ Avere lăsată ca moștenire. [Pron. -si-u-. / cf. fr. succession, lat. succesio].

succesiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUCCESIÚNE s. f. 1. înșiruire, șir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. (jur.) moștenire. ◊ avere lăsată ca moștenire. 3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor. 4. transmitere a unor drepturi și obligații ale unui stat către alt stat. 5. (biol.) înlocuirea în timp a unei unități de vegetație prin alta. (< fr. succession, lat. successio)

succesiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
succesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. succesiúnii; pl. succesiúni

succesiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
succesiune f. 1. șir de persoane sau de lucruri cari se succed fără întrerupere sau la scurte intervale; 2. Jur. transmiterea unei moșteniri: succesiunea se deferește sau prin lege sau după voința omului prin testament. 3. bunuri transmise: o succesiune bogată.

succesiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*succesiúne f. (lat. suc-céssio, -ónis. V. cesiune). Șir, serie: o succesiune de regĭ, de ideĭ. Moștenire (acțiunea): a ajuns acolo pin succesiune. Moștenire (lucru moștenit): o succesiune mare.

succesiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUCCESIÚNE, succesiuni, s. f. 1. Mod în care se succedă (1) ființe, obiecte etc.; (concr.) șir de persoane, de lucruri, de fapte care se succedă într-o anumită ordine; serie, rând, înșiruire. 2. Faptul de a prelua funcția sau bunurile cuiva prin moștenire; (concr.) funcție sau bun moștenit de cineva; moștenire. ◊ Expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea unei moșteniri. [Pr.: -si-u-] — Din fr. succesion.