succes (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCCÉS, succese, s. n. Rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă. ◊
Expr. A dori sau
a ura (cuiva)
succes = a-i dori (cuiva) noroc într-o întreprindere. ♦ Primire bună, favorabilă, cu răsunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc. – Din
fr. succès, lat. successus.succes (Dicționar de neologisme, 1986)SUCCÉS s.n. Reușită, izbândă; rezultat bun. ♦
Cu succes = cu rezultate bune, foarte bine. ♦ Primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc. [Pl.
-se, -suri. / < fr.
succès, it.
successo, lat.
successus].
succes (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUCCÉS s. n. reușită, izbândă; rezultat bun. ♦
cu succes = cu rezultate bune. ◊ primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc. (< fr.
succés, lat.
successus)
succes (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)succés s. n.,
pl. succésesucces (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)succes n. sfârșit fericit, izbândă.
succes (Dicționaru limbii românești, 1939)*succés n., pl.
e (lat.
suc-cessus, V.
ac-ces). Rezultat fericit, noroc, reușită:
a avea succes în afacerĭ, în politică, la alegerĭ, la războĭ; a lucra cu succes.succes (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCCÉS, succese, s. n. Rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă. ◊
Expr. A dori sau
a ura (cuiva)
succes = a-i dori (cuiva) noroc într-o întreprindere. ♦ Primire bună, favorabilă, cu răsunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc. — Din
fr. succes, lat. successus.