succesibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCCESIBILITÁTE s. f. Drept de a moșteni; ordine de succesiune. – Din
fr. successibilité.succesibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)SUCCESIBILITÁTE s.f. Drept de a moșteni; ordine de succesiune. [Cf. fr.
successibilité].
succesibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUCCESIBILITÁTE s. f. 1. drept de a moșteni. 2. ordine de succesiune; felul în care are loc. (< fr.
successibilité)
succesibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)succesibilitáte s. f.,
g.-d. art. succesibilitắțiisuccesibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*succesibilitáte f. (d.
succesibil).
Jur. Calitatea de a fi succesibil.
succesibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCCESIBILITÁTE s. f. Drept de a moșteni; ordine de succesiune. — Din
fr. successibilité.