succesiv - explicat in DEX

succesiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUCCESÍV, -Ă, succesivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care urmează unul după altul (fără întrerupere sau la intervale scurte și regulate). ♦ Care are loc, se petrece progresiv, treptat. – Din fr. succesif, lat. successivus.

succesiv (Dicționar de neologisme, 1986)
SUCCESÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care se succedă neîntrerupt. ♦ Progresiv, treptat. [Cf. fr. successif, lat. successivus].

succesiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUCCESÍV, -Ă adj. (și adv.) care se succedă neîntrerupt. ◊ progresiv, treptat. (< fr. succesif, lat. successivus)

succesiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
succesív adj. m., pl. succesívi; f. succesívă, pl. succesíve

succesiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
succesiv a. 1. care se succede fără întrerupere; ordinea succesivă a zilelor și a nopților; 2. relativ la o succesiune: drepturi succesive.

succesiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*succesív, -ă adj. (lat. succesivus). Care se succede, care urmează unu după altu: atacurĭ succesive. Adv. În mod succesiv: a ataca succesiv.

succesiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUCCESÍV, -Ă, succesivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care urmează unul după altul (fără întrerupere sau la intervale scurte și regulate). ♦ Care are loc, se petrece progresiv, treptat. — Din fr. succesif, lat. successivus.