succesibil - explicat in DEX

succesibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUCCESÍBIL, succesibile, adj. (În sintagma) Grad succesibil = grad de rudenie care dă drept la moștenire. – Din fr. successible.

succesibil (Dicționar de neologisme, 1986)
SUCCESÍBIL adj.n. Grad succesibil = grad de rudenie care dă drept la moștenire. [Cf. fr. successible, lat. succedere – a moșteni].

succesibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUCCESÍBIL, -Ă adj. (despre un grad de rudenie) care dă drept la moștenire. (< fr. successible)

succesibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
succesíbil adj. m., pl. succesíbili; f. succesíbilă, pl. succesíbile

succesibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUCCESÍBIL, -Ă, succesibili, -e, adj. (În sintagma) Grad succesibil = grad de rudenie care dă drept la moștenire. — Din fr. successible.