sucăli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCĂLÍ, sucălesc, vb. IV.
Tranz. 1. (
Reg.) A cicăli.
2. (
Fam.) A-și bate joc de o treabă, a lucra de mântuială. – Din
sucală.sucăli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sucăli, sucălesc v. t. 1. a-și bate joc de o treabă; a lucra de mântuială
2. a cicăli, a sâcâi pe cineva
sucăli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sucălí (a ~) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sucălésc, imperf. 3
sg. sucăleá; conj. prez. 3
să sucăleáscăsucăli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCĂLÍ, sucălesc, vb. IV.
Tranz. 1. (Pop. și
fam.) A cicăli.
2. (
Fam.) A-și bate joc de o treabă, a lucra de mântuială. — Din
sucală.sucălì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sucălì v.
fig. a cicăli:
îl tot sucăliam să-mi dea curele, ca să-mi fac biciu CR. [Lit. a învârti sucala].