sucală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCÁLĂ, sucale, s. f. Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe țevi firul pentru războiul de țesut manual. ◊
Loc. adv. (
Reg.)
În sucală = în cercuri, în spirală. ◊
Expr. (
Reg.)
A merge cum e sucala = a merge ușor, repede. – Din
bg. scr. sukalo.