sucălì - explicat in DEX

sucăli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUCĂLÍ, sucălesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A cicăli. 2. (Fam.) A-și bate joc de o treabă, a lucra de mântuială. – Din sucală.

sucăli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
sucăli, sucălesc v. t. 1. a-și bate joc de o treabă; a lucra de mântuială 2. a cicăli, a sâcâi pe cineva

sucăli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sucălí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sucălésc, imperf. 3 sg. sucăleá; conj. prez. 3 să sucăleáscă

sucăli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUCĂLÍ, sucălesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. și fam.) A cicăli. 2. (Fam.) A-și bate joc de o treabă, a lucra de mântuială. — Din sucală.

sucălì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sucălì v. fig. a cicăli: îl tot sucăliam să-mi dea curele, ca să-mi fac biciu CR. [Lit. a învârti sucala].