suci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCÍ, sucesc, vb. IV.
1. Tranz. A răsuci un fir, o fibră textilă etc., pentru a-i da o rezistență mai mare sau pentru a confecționa anumite obiecte. ♦
Tranz. și
refl. A (se) înfășura, a (se) încolăci.
2. Tranz. A da unui obiect o mișcare de rotație; a întoarce, a învârti.
Sucește butonul aparatului. ♦ A întoarce pe o parte și pe alta, pe toate părțile. ♦
Fig. A hărțui pe cineva cu întrebările, cu insistențele. ♦
Refl. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a-și frământa mintea pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a găsi o soluție.
3. Tranz. și
refl. A face să-și schimbe sau a-și schimba (brusc) poziția corpului sau a unei părți a corpului; a (se) întoarce în altă direcție. ♦
Tranz. A-și scrânti, a-și luxa o parte a corpului. ♦
Tranz. A răsuci cu o mișcare violentă gâtul unei ființe, pentru a o ucide.
4. Refl. și
tranz. A lua sau a da o poziție nefirească; a (se) strâmba. ◊
Expr. (
Tranz.)
A suci vorba sau
a o suci = a da alt curs sau alt înțeles convorbirii, pentru a-și ascunde gândurile, a ocoli adevărul. – Din
sl. sucon, sukati.