subordin - explicat in DEX

subordin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBÓRDIN, subordine, s. n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. 2. (În loc. adj. și adv.) în subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. – Sub¹- + ordin (după fr. sous-ordre).

subordin (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBÓRDIN s.n. (Biol.) Subdiviziune a unui ordin. [< sub- + ordin, după fr. sous-ordre].

subordin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBÓRDIN s. n. (biol.) categorie sistematică inferioară ordinului. (după fr. sous-ordre)

subordin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subórdin (subdiviziune a unui ordin) (su-bor-/sub-or-) s. n., pl. subórdine

subordin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*subórdin n., pl. e (sub- și ordin, după fr. sous-ordre). Subdiviziune (familie) a unuĭ ordin: rumegătoarele-s un subordin al mamiferelor. în subordin (greșit în subordine), în al doilea ordin (rînd), supus altuĭa: comandant în subordin, creditor în subordin (creditor al altuĭ creditor).

subordin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBÓRDIN, subordine, s. n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. 2. (în loc. adj. și adv.) În subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. — Sub¹- + ordin (după fr. sous-ordre).