subordona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBORDONÁ, subordonez, vb. I.
Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. – Din
fr. subordonner.subordona (Dicționar de neologisme, 1986)SUBORDONÁ vb. I. tr. A face ca un lucru să depindă de altul; a hotărî, a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. [Var.
subordina vb. I. / < fr.
subordonner, it.
subordinare].
subordona (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBORDÓNA vb. tr. a face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva; a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. (< fr.
subordonner)
subordona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subordoná (a ~) (su-bor-/sub-or-) vb.,
ind. prez. 3
subordoneázăsubordona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBORDONÁ, subordonez, vb. I.
Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. — Din
fr. subordonner.