suborbital (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBORBITÁL, -Ă, suborbitali, -e, adj. Care se află sau are loc sub orbita cerească. –
Sub1- +
orbital.suborbital (Dicționar de neologisme, 1986)SUBORBITÁL, -Ă adj. A cărui traiectorie este inferioară aceleia necesare de a intra pe orbită. [Cf. it.
suborbitale].
suborbital (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBORBITÁL, -Ă adj. (despre caracteristicile unui vehicul spațial) imediat înainte de a putea fi plasat pe orbită. (< fr.
suborbital)
suborbital (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!suborbitál (dinainte de plasarea pe orbită)
(su-bor-/sub-or-) adj. m.,
pl. suborbitáli; f. suborbitálă, pl. suborbitálesuborbital (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBORBITÁL, -Ă, suborbitali, -e, adj. Care se află sau are loc sub orbita cerească. —
Sub1- +
orbital.