suborbitar (Dicționar de neologisme, 1986)SUBORBITÁR, -Ă adj. (
Anat.) Situat sub orbită. [După fr.
sous-orbitaire].
suborbitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBORBITÁR, -Ă adj. (anat.) sub orbită. (după fr.
sous-orbitaire)
suborbitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!suborbitár (de sub orbita oculară)
(su-bor-/sub-or-) adj. m.,
pl. suborbitári; f. suborbitáră, pl. suborbitáre