sublimație (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sublimáție,
sublimáții, s.f. (înv.)
1. sublimare (transformare prin încălzire direct din stare solidă în stare de vapori).
2. deviere a energiei psihice izvorâte din tendințe instinctuale (sexuale) și egoiste spre atingerea unor scopuri spirituale înalte și altruiste.
sublimație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sublimáție (su-bli-, -ți-e) s. f.,
art. sublimáția (-ți-a), g.-d. sublimáții, art. sublimáției