sublimat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBLIMÁT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin sublimarea unei substanțe și prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. ◊
Sublimat corosiv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca dezinfectant extern. – Din
fr. sublimé.sublimat (Dicționar de neologisme, 1986)SUBLIMÁT s.m. Produs obținut prin sublimare. ♦
Sublimat corosiv v.
corosiv. [Cf. germ.
Sublimat, fr.
sublimé].
sublimat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBLIMÁT s. m. produs obținut prin sublimare. ♦ ~ corosiv = biclorură de mercur, albă, cristalizată, foarte toxică, dezinfectant extern. (< germ.
Sublimat, fr.
sublimé)
sublimat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sublimát (su-bli-) s. m.,
pl. sublimáțisublimat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sublimat n. orice produs al sublimațiunii:
sublimat coroziv, substanță acră, înțepătoare, foarte veninoasă, întrebuințață în doze mărunte ca antiseptic.
sublimat (Dicționaru limbii românești, 1939)*sublimát, -ă adj. Produs pin sublimațiune. S. n., pl.
e. Sublimat coroziv (saŭ numaĭ
sublimat), biclorură de mercur (un corp caustic care e un puternic antiseptic în doze micĭ, dar o puternică otravă în doze marĭ):
albușu de oŭ și laptele îs antidoturile sublimatuluĭ. V.
suliman.sublimat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBLIMÁT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin sublimarea unei substanțe și prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. ◊
Sublimat coroziv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca dezinfectant extern. — Din
fr. sublimé.