sublimare - explicat in DEX

sublimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBLIMÁRE, sublimări, s. f. Faptul de a sublima. – V. sublima.

sublimare (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBLIMÁRE s.f. Acțiunea de a sublima și rezultatul ei. ♦ Deplasare a energiei izvorâte din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. [< sublima].

sublimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sublimáre (su-bli-) s. f., g.-d. art. sublimắrii; pl. sublimắri

sublimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBLIMÁRE, sublimări, s. f. Faptul de a sublima. — V. sublima.