sublima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBLIMÁ, sublimez, vb. I.
1. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă. ♦ A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor.
2. Refl.,
tranz. și
intranz. A (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare. ♦
Fig. A (se) purifica, a (se) rafina. – Din
fr. sublimer.sublima (Dicționar de neologisme, 1986)SUBLIMÁ vb. I. intr. 1. (
Despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă.
2. A curăța de orice amestec impur sau străin.
3. (
Despre instincte, pasiuni) A transforma într-un sentiment superior; a ridica până la sublim. [< fr.
sublimer].
sublima (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBLIMÁ vb. I. intr. 1. (despre substanțe) a trece din stare solidă direct în stare de vapori. 2. a curăța de orice amestec impur sau străin. ◊ (psihan.) a deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. II. refl., tr., intr. a (se) transpunse pe un plan superior, în sentimente superioare. ◊ (fig.) a (se) purifica, a se rafina. (< fr.
sublimer, lat.
sublimare)
sublima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sublimá (a ~) (su-bli-) vb.,
ind. prez. 3
sublimeázăsublima (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBLIMÁ, sublimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă. ♦ A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor.
2. Refl.,
tranz. și
intranz. A (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare. ♦
Fig. A (se) purifica, a (se) rafina. — Din
fr. sublimer.