subestima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBESTIMÁ, subestiméz, vb. I.
Tranz. A atribui unei ființe, unui lucru, unei împrejurări o importanță sau o valoare mai mică decât cea reală; a subaprecia, a subevalua. ◊
Refl. X se subestimează. –
Sub1- +
estima (după
fr. sous-estimer).subestima (Dicționar de neologisme, 1986)SUBESTIMÁ vb. I. tr. A subaprecia, a subevolua. [P.i.
-mez. / după fr.
sous-estimer].
subestima (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBESTIMÁ vb. tr., refl. a (se) subaprecia, a (se) subevalua. (după fr.
sous-estimer)
subestima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subestimá (a ~) (su-bes-/sub-es-) vb.,
ind. prez. 3
subestimeázăsubestima (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBESTIMÁ, subestimez, vb. I.
Tranz. A atribui unei ființe, unui lucru, unei împrejurări o importanță sau o valoare mai mică decât cea reală; a subaprecia, a subevalua. ◊
Refl. Se subestimează. -
Sub1- +
estima (după
fr. sous-estimer).