subetaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBETÁJ, subetaje, s. n. Strat sau succesiune de straturi care se caracterizează prin individualitate petrografică și paleontologică, alcătuind o subdiviziune a unui etaj geologic. –
Sub1- +
etaj (după
fr. sous-étage).subetaj (Dicționar de neologisme, 1986)SUBETÁJ s.n. 1. Succesiune de strate corespunzând unei subdiviziuni a unui etaj geologic.
2. Grup de arbori având funcțiunea de a apăra un arboret de pătrunderea luminii. ♦ Etajul inferior al unui arboret. [După fr.
sous-étage].
subetaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBETÁJ s. n. 1. (geol.) subdiviziune a unui etaj. ◊ (min.) porțiune dintr-un zăcământ în care se subdivide un etaj. 2. grup de arbori având funcția de a apăra un arboret de pătrunderea luminii. ◊ etajul inferior al unui arboret; subarboret. (după fr.
sous-étage)
subetaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subetáj (su-be-/sub-e-) s. n.,
pl. subetájesubetaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBETÁJ, subetaje, s. n. Strat sau succesiune de strate care se caracterizează prin individualitate petrografică și paleontologică, alcătuind o subdiviziune a unui etaj geologic. —
Sub1- +
etaj (după
fr. sous-étage).