suber (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÚBER s. n. (
Bot.) Țesut de apărare care se formează la suprafața organelor plantelor (de obicei în scoarța tulpinilor, a rădăcinilor și a tuberculilor), unde epiderma e înlocuită cu celule a căror membrană se află impregnată cu suberină. – Din
lat.,
fr. suber.suber (Dicționar de neologisme, 1986)SÚBER s.n. (
Bot.) Țesut vegetal format din celule moarte, constituentul principal al scoarței; plută. [< fr., lat.
suber].
suber (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÚBER s. n. țesut vegetal din celule moarte, constituentul principal al scoarței; plută. (< fr., lat.
suber)
suber (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)súber s. n.suber (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÚBER s. n. (
Bot.) Țesut de apărare care se formează la suprafața organelor plantelor (de obicei în scoarța tulpinilor, a rădăcinilor și a tuberculilor), unde epidemia e înlocuită cu celule a căror membrană se află impregnată cu suberină. —
Din lat.,
fr. suber.