subestimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBESTIMÁRE s. f. Faptul de
a (se) subestima; subapreciere, subevaluare. –
V. subestima.subestimare (Dicționar de neologisme, 1986)SUBESTIMÁRE s.f. Acțiunea de a subestima. [<
subestima].
subestimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subestimáre (su-bes-/sub-es-) s. f.,
g.-d. art. subestimắriisubestimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBESTIMÁRE s. f. Faptul de
a (se) subestima; subapreciere, subevaluare. —
V. subestima.