stupină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUPÍNĂ, stupine, s. f. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasați stupii și toate instalațiile anexe; albinărie, prisacă, stupărie. –
Stup +
suf. -ină.stupină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stupínă s. f.,
g.-d. art. stupínei; pl. stupínestupină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stupină f. loc înconjurat cu stuf unde se ține albina vara.
stupină (Dicționaru limbii românești, 1939)stupínă f., pl.
e și
ĭ (d.
stup). Stupărie, prisaca, locu unde se țin stupiĭ vara.
stupină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUPÍNĂ, stupine, s. f. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasați stupii și toate instalațiile anexe; albinărie, prisacă, stupărie. —
Stup +
suf. -
ină.