stupiniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUPINÍȚĂ, stupinițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
stupină. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu două frunze bazale opuse, cu flori albe cu miros puternic de garoafe
(Platanthera bifolia). –
Stupină +
suf. -iță.