stupiditate - explicat in DEX

stupiditate (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)
STUPIDITÁTE, stupidități, s.f. 1. Însușirea de a fi stupid, lipsă de rațiune, prostie. 2. Faptă sau vorbă de om stupid.

stupiditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STUPIDITÁTE, (2) stupidități, s. f. 1. Însușirea de a fi stupid, lipsă de rațiune; prostie. 2. Faptă sau vorbă de om stupid; frază lipsită de sens; inepție, stupizenie. – Din fr. stupidité, lat. stupiditas, -atis.

stupiditate (Dicționar de neologisme, 1986)
STUPIDITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi stupid; tâmpenie, prostie, imbecilitate. 2. Faptă sau vorbă de om stupid; frază lipsită de conținut. [Cf. fr. stupidité, lat. stupiditas].

stupiditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STUPIDITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi stupid; tâmpenie, prostie, imbecilitate. 2. faptă, vorbă de om stupid; exprimare lipsită de conținut. (< fr. stupidité, lat. stupiditas)

stupiditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stupiditáte s. f., g.-d. art. stupiditắții; (fapte, vorbe) pl. stupiditắți

stupiditate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stupiditate f. 1. lipsă de minte și de judecată; 2. vorbă sau faptă stupidă.

stupiditate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stupiditáte f. (lat. stupiditas, -átis). Defectu de a fi stupid. Vorbă saŭ faptă de stupid: ce stupiditățĭ !

stupiditate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STUPIDITÁTE, (2) stupidități, s. f. 1. Însușirea de a fi stupid, lipsă de rațiune; prostie. 2. Faptă sau vorbă de om stupid; frază lipsită de sens; inepție, stupizenie. — Din fr. stupidité, lat. stupiditas, -atis.