stupit - explicat in DEX

stupit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STUPÍT, stupíturi, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – V. stupi.

stupit
STUPÍT, -Ă, stupiți, -te, adj. v. STUPI. – [DEX '98]

stupit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stupít (reg.) s. n., pl. stupíturi

stupit (Dicționaru limbii românești, 1939)
stupit-, V. scuĭp-.

stupit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STUPÍT, stupituri, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). — V. stupi.