struneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
struneală Mold. lemnul cu care se strunează carul.
struneală (Dicționaru limbii românești, 1939)
struneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a struni. Bățu cu care învîrtești struna la ferăstrăŭ ș. a.