stricat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRICÁT1 s. n. Faptul de
a (se) strica. –
V. strica.stricat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRICÁT2, -Ă, stricați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat.
2. (Despre materii organice, îndeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive.
3. (Despre înjghebări, construcții) Dărâmat, surpat, năruit.
4. (
Pop.; despre oameni și părți ale corpului lor) Bolnav, vătămat;
p. ext. becisnic. ◊
Stricat de vărsat = cu urme de vărsat pe obraz.
5. (Despre relații de prietenie, de dragoste etc.) Desfăcut, rupt.
6. (Despre oameni) Certat, mâniat, supărat (cu cineva).
7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decăzut moralicește; corupt, desfrânat, depravat. –
V. strica.stricat (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)stricát s.n. (înv.)
1. stricare, degradare, deteriorare.
2. boală.
3. nesocotire, desconsiderare, ignorare, neglijare.
stricat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)stricat, -ă, stricați, -te adj. (d. oameni) 1. certat, supărat.
2. corupt, desfrânat, depravat.
stricat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stricát s. n.stricat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stricat a.
1. vătămat:
un dinte stricat; 2. putred;
3. fig. corupt:
om stricat. ║ n. fapta de a strica:
stricatul este lesne și dresul greu AL.
stricat (Dicționaru limbii românești, 1939)stricát, -ă adj. Vătămat, deteriorat:
o mașină stricată. Alterat, putred, cariat:
lapte stricat, poame stricate, dințĭ stricațĭ. Fig. Corupt:
om stricat.stricat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRICÁT1 s. n. Faptul de
a (se) strica. —
V. strica.stricat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRICÁT2, -Ă, stricați,-te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat.
2. (Despre materii organice, îndeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive.
3. (Despre înjghebări, construcții) Dărâmat, surpat, năruit.
4. (
Pop.; despre oameni și părți ale corpului lor) Bolnav, vătămat;
p. ext. becisnic. ◊
Stricat de vărsat = cu urme de vărsat pe obraz.
5. (Despre relații de prietenie, de dragoste etc.) Desfăcut, rupt.
6. (Despre oameni) Certat, mâniat, supărat (cu cineva).
7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decăzut moralicește; corupt, desfrânat, depravat. —
V. strica.