stricare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRICÁRE,stricări, s. f. Acțiunea de a (se) strica și rezultatul ei. – V. strica.
stricare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stricáre s. f., g.-d. art. stricắrii; pl. stricắri
stricare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRICÁRE,stricări, s. f. Acțiunea de a (se) strica și rezultatul ei. — V. strica.