stoechiometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOECHIOMETRÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinații sau în reacții. [
Pr.:
-chi-o-. –
Var.:
stoichiometríe s. f.] – Din
fr. stoechiométrie.stoechiometrie (Dicționar de neologisme, 1986)STOECHIOMETRÍE s.f. v.
stechiometrie.
stoechiometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOECHIOMÉTRIE s. f. v. stoichiometrie.