stocit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOCÍT, -Ă, stociți, -te, adj. (
Reg.; despre organe ale corpului omenesc) Care s-a golit de lichidul pe care îl conține;
fig. stors de vlagă, secătuit, sleit. –
V. stoci.stocit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stocit a. Mold. stors, secat:
fiarbă-vă mânia ’n vinele stocite EM.
stocit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOCÍT, -Ă, stociți, -te, adj. (
Reg.; despre organe ale corpului omenesc) Care s-a golit de lichidul pe care îl conține;
fig. stors de vlagă, secătuit, sleit. —
V. stoci.