stoci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOCÍ, stocésc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) goli de lichidul pe care îl conține. – Din
sl. istočiti.stoci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stocí (-césc, – ít), vb. –
1. A stoarce, a goli, mai ales o tumoare de puroi. –
2. A epuiza, a extenua. –
Var. Trans. storci, Bucov. stopci. Sl. istociti (Tiktin),
cf. toci.stoci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stocí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. stocésc, imperf. 3
sg. stoceá; conj. prez. 3
să stoceáscăstoci (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stocí v. Mold.
1. a stoarce o rană;
2. fig. a seca, a slei. [Rus. STOČITI, a uza măcinând, etc.].
stoci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOCÍ, stocesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) goli de lichidul pe care îl conține. — Din
sl. istociti.